Folcloristica și critica literară au stabilit de mult ca Ispirescu este autorul celei mai ample si valoroase colecții de basme românești Legende sau basmele romanilor, adunate din gura poporului de Ispirescu, culegător-tipograf […],"șirag de pietre scumpe din averea națională" (V Alecsandri)," întâia mare colecție de basme din Muntenia" ce deține "locul întâi în folcloristica românească" (Ov. Barlea). Ispirescu a cules 70 de basme reprezentând 57 de tipuri. Prin colecția sa de basme, cele mai multe fantastice, epică folclorică bucureșteană intră în circulație scrisă, adăugându-se liricii folclorice bucureștene cultivate de Anton Pann și ulterior de G. Dem. Teordorescu. Pentru colecția amintită Ispirescu a fost elogiat de V Alecsandri, I. Ghica, N. Filimon, A. I. Odobescu, M. Eminescu, C. A. Rosetti, I. lonescu de la Brad, B. E Hașdeu, B. Delavrancea, dintre români, iar dintre străini de Jules Brun, Emil Picot, Kr. Nyrop. Colecția sa a întrecut în popularitate pe oricare alta similară, iar numele i-a fost pus adeseori alături de acelea ale lui I. Creanga și Anton Pann ("acele trei astre strălucite de bărbați care și-au căpătat merite nemuritoare pentru cultivarea adevăratei limbi a poporului român", scria J. U. Jarnik), iar dintre străini, de acelea ale lui Charles Perrault, fraților Grimm, Vuk Karadzic și Afanasiev. […] Cele mai multe – dintre care se disting prin originalitatea simbolurilor și expresia elevată Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, Prâslea cel voinic și merele de aur, Balaurul cel cu șapte capete, Fiul vânătorului s. a. – sunt culese de la povestitori din București, în genere informatori de condiție modestă – mici meseriași, muncitori, soldați -, fapt care atestă originea folclorică a basmelor, numai câteva fiind povestite de studenți, farmaciști, ofițeri.