„E noapte în Lincoln’s Inn... tulbure ?i agitat? vale a umbrelor legii, în care solicitan?ii nu g?sesc decât prea pu?in? lumin?... ?i lumân?rile groase sunt stinse cu degetele prin birouri, iar func?ionarii coboar? trop?ind scara ?ubred? de lemn ?i se împr??tie. Clopotul care bate ceasurile nou? ?i-a încetat lugubru-i dang?t, jelind f?r? rost pe nimeni; por?ile sunt închise ?i portarul de noapte, un paznic solemn, cu o grozav? poft? de a dormi, st? de straj? în gheret?. De la rândurile etajate de sc?ri, ferestrele ca ni?te l?mpi înce?o?ate, cum sunt ochii Justi?iei, un soi de Argus cu privirile împ?ienjenite, cu câte un buzunar f?r? fund pentru fiecare ochi ?i cu câte un ochi deasupr?-i, ferestrele acelea clipesc vag spre stele...“
View Less