În finalul romanului Donna Alba măștile personajelor cad. Mihai Aspru a vrut doar s-o „stăpânească“ pe trufașa aristocrată, îmbrăcându-și dorința în podoabe strălucitoare luate din cărți. În schimb, Georges Radu Șerban, soțul înșelat, boier rigid taxat malițios de către narator, se dovedește un veritabil erou tragic, sinucigându-se din dragoste, ca personajul lui Dostoievski.

Cât o privește pe Alba, obiectul obsesiei îndelung elaborate, ea e un personaj de film din anii ‘30: femeia fatală, provocatoare de nenorociri pentru bărbații care o iubesc. Intriga dinamică, colorată de suspans, ajunge la o rezolvare cu happy end, care ar fi putut părea facilă dacă naratorul n-ar fi introdus un accent original de autoironie și umor negru, chiar în legătură cu ultima apariție a Albei. Foarte frumoasă în valurile negre de mare doliu, dar deloc îndurerată, ea îi apare bărbatului ca un înger al morții, promițându-i o primejdioasă fericire.