Momentele și schițele aduc o umanitate grotescă, în care oamenii nu trăiesc, ci mimează că o fac, până la dezagregarea omenescului: lumea lor e un moft al unor inadaptabili, căutând în pălăvrăgeala de la berărie un mod de a trece timpul, în insecuritate și ambianță nevrotică.

Sentimentul de insecuritate și „ambianța nevrotică“ au una din explicații în biografia lui Caragiale: confuzia privind originea, numele, identitatea culturală, într-o vreme când se vorbea tot mai mult despre „rasă“, despre psihologie și formarea personalității ca efect al moștenirii genetice, și-a pus, desigur, amprenta asupra felului de a gândi lumea și rosturile ființei interioare. Fiul emigrantului din Kefalonia, primul născut din familia lui Ștefan Karaialis din Argostoli, a întemeiat, alături de V. Alecsandri și de Constantin Negruzzi, dramaturgia română.